În câteva luni, au pierdut aproape tot ce se lăudaseră zeci de ani.
Dar nu mi-am dat seama cât de mari probleme erau până marțea trecută.
Au apărut la ușa noastră arătând mai mici decât îi văzusem vreodată. Obosit. Disperată. Și brusc foarte, foarte politicos.
Afacerea părinților mei s-a prăbușit.
Publicitate
Nu au venit să-și ceară scuze.
"Jordan, am auzit că firma ta a obținut recent un contract uriaș," a spus mama. "Și speram că ne-ai putea ajuta. Suntem familie, până la urmă."
"Avem nevoie doar de 20.000 de dolari ca să împiedicăm banca să ne confiște apartamentul", a spus tata.
Am scrâșnit din dinți. Nu-mi venea să cred că au avut tupeul să apară la ușa noastră, cerșindu-l pe Jordan bani, după ce l-au făcut ținta glumelor lor de când îl cunoșteau.
Intenționam să le spun să dispară, dar Jordan a vorbit primul.
"Intră," a spus el. "Vom vorbi la un ceai."
"Suntem familie, până la urmă."
